Cea mai mare sărbătoare a noului an bisericesc, început pe 1 septembrie este patronată de praznicul Naşterii Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mică.

Din scrierile apocrife şi din tradiţie aflăm că Tatăl Sfintei Fecioare, Ioachim, se tragea din neam împărătesc, iar Sfânta Ana se trăgea din neamul lui David şi al lui Solomon. Cu toate ca erau bogaţi şi iubitori de Dumnezeu, erau defăimaţi pentru că nu aveau copii. De aceea se rugau neîncetat la Dumnezeu, pentru a fi dăruiţi şi ei cu un copil. Ana a făgăduit lui Dumnezeu că, dacă îi va dărui un copil, îl va da să slujească în biserica. Dumnezeu s-a îndurat de rugăciunile lor şi l-a trimis pe Arhanghelul Gavril la Ioachim, apoi a anunţat-o şi pe Ana. „Rugăciunile tale, Ano, au străbătut cerul şi lacrimile tale au ajuns la Dumnezeu, iar indurarea lui s-a pogorât asupra ta. Că iată, vei zămisli şi vei naşte pe fiica cea binecuvântată prin care se va da mântuire lumii”. Dupa nouă luni, a născut-o pe Maria, viitoarea Sfânta Fecioara Maria, care a fost aleasă de Dumnezeu să-l poarte în pântece şi să-L nască pe Mântuitorul lumii, cum se prorocise. Drept mulţumire, Sfinţii Ioachim şi Ana îşi inchină odrasla lor lui Dumnezeu şi o duc la Templu, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, pe 21 noiembrie, pentru a vieţui în cinste şi neprihănire.

Tradiţii şi obiceiuri populare

În septembrie, de Sf. Maria Mică se adună ultimele plante tămăduitoare, care se pun la icoanele Sf. Marii. Se împart struguri şi prune pentru sufletul morţilor. Bărbaţii îşi schimbă pălăriile cu căciula pe care o poartă de la Sânta Mărie la Sângeorz, acesta fiind un obicei vestimentar ce se respectă în toate zonele ţării.

Dacă înfloresc trandafirii pe la Sfanta Maria înseamnă că vom avea parte de o toamnă lungă. Se mai spune că dacă toamna înfloresc merii, perii, mălinii sau sânjerii este semn de toamnă lunga, iar dacă se uscă