Candva presedintele Romaniei a spus ca o tara care se imprumuta pentru a plati salariile si pensiile este o tara de mana a doua. Insa la a cata mana ajunge o tara care se imprumuta pentru a plati ratele imprumuturilor facute pentru a plati pensiile si salariile? O intrebare la care niciun guvernant nu va avea curajul sa raspunda.
In schimb, si presedintele si premierul se vor grabi sa ne explice ca mostenirea, trecutul, risipa din 2008 si alte acte subversive sunt de vina pentru dezastrul pe care il petrecem. Pentru a acoperi gaura din 2005 - 2008, perioada in care si democrat-liberalii s-au aflat la guvernare, iar presedinte a fost acelasi Basescu, Emil Boc se imprumuta fara nicio emotie pentru urmatorii zeci de ani.
Singurele preocupari ale lui Traian Basescu si Emil Boc sunt de unde sa se mai imprumute si cum sa creasca taxele si impozitele. O tara unde principalele activitati ale Executivului sunt cautarea de banci dispuse sa imprumute bani si cum sa impoziteze si mai mult populatia decade din rangul de mana a doua si trece la un nivel inferior.
Esti intr-adevar o tara de mana a treia, daca singura ta grija este sa imprumuti bani, si nu cum sa faci sa functioneze economia pentru ca aceasta sa iti aduca bani la buget. Solutiile sunt cerute chiar de la cei care critica. Ca si cum Opozitia si jurnalistii sunt in pozitia in care trebuie sa vina si sa prezinte solutiile pentru iesirea din criza nu cei aflati la putere. Un truc de mana a treia, pe masura filosofiei de guvernare.
Acum presedintele este cuprins de fiorul falimentului si profeteste apocalispsa bugetului de stat - "este dramatic, trebuie sa reducem toate bugetele!". Adica, acelasi lucru pe care si presa il spune de luni si luni de zile. Pentru aceasta impietate jurnalistii au fost facuti tonomate, iar presa dusmanul statului. Intre timp, autorul acestor sinta
