Străbate peste 400 de kilometri anual cu stupii încărcați pe un ARO utilitar. Duce stupii în zonele unde există hrana potrivită pentru albine, în funcție de perioada anului. Primăvara la salcâm, apoi la tei și apoi la floarea soarelui.

Fac naveta între casă și locurile cu flori care asigură hrana acestor insecte binecuvântate. Această muncă cere timp și multă atenție, și nu se poate face fără multă dragoste. „E nevoie de timp și de pricepere. Unii spun că e ușor, dar nu e așa, pentru că albinele cer anumite lucruri făcute la timpul lor. Dacă nu faci în ziua potrivită, apoi degeaba mai faci", spune Petre Hera, apicultor cu experienţă.

Învăţător şi apicultor

Petre Hera s-a apucat de apicultură cu mulţi ani în urmă. Este învăţător, iar timpul îi permite să se ocupe de aceste vietăţi. Iubeşte deoptrivă meseria de învăţător şi pe cea de apicultor. „Iubesc copii şi am ajuns să iubesc şi albinele. Mai mulţi ani am apredat în Ialomiţa şi apoi, după şapte ani, am venit în Argeş, unde m-am apucat şi de apicultură", spune acesta.

„Vânătoarea" florilor

Orice apicultor ştie că albina are nevoie să fie dusă acolo unde se găseşte hrana în anumie prioade ale anului pentru a da o miere bună şi o cantitate suficientă. Încă din luna mai începe o „vânătoare" a florilor pentru apicultorii care pornesc spre zonele cu mulţi salcâmi. „Mierea de salcâm este cea mai apreciată de cumpărători, probabil din pricina gustului aparte, mai plăcut. Din luna mai pornim spre Calafat şi stăm acolo până pe 15 iunie." spune apicultorul. Apoi urmează sezonul teiului, din iunie până în iulie. Pentru tei, cea mai bună zonă este Crevedia. „Acolo stăm o lună şi jumătate, după care pornim în căutarea culturilor de floarea soarelui pentru mierea polifloră", spune Petre Hera. Sezonul pelerinajelor mierii se încheie în jur de 15 septembrie, când albinele sunt aduse acasă. Este sunt ţin