Ţin minte şi acum când am văzut la cinematograf „Moromeţii“. Eram elev la liceu şi am intrat la film pur şi simplu, după ce am văzut afişul în geamul cinematografului.
Când a început, am fost contrariat să descopăr că e o peliculă alb-negru. Într-un prim moment, am fost dezamăgit (puţini se numărau printre norocoşii care să aibă televizoare color acasă, aşa că sala de cinema rămânea singura soluţie să vezi un film color). Apoi mi-am zis că trebuie să fie o peliculă mai veche - nu ştiam că fusese lansată chiar în anul acela, 1988.
În fine, până la urmă ceea ce vedeam pe ecran m-a prins şi nu m-a mai deranjat faptul că fusesem privat de mult- râvnitele imagini în culori. Când am ieşit de la film, m-am întâlnit cu un coleg care venise cu taică-său. Omul era foarte nemulţumit că i se dăduse un film alb-negru şi că nu fusese distribuit în rolul lui Ilie Moromete, preferatul lui, „Nea Mărin" (adică Amza Pellea), pe care-l vedea foarte potrivit pentru aşa ceva. În fine, gândire de cetăţean al României lui Ceauşescu...
Astăzi, sunt un fan al filmului lui Stere Gulea (pe care-l consider, alături de „Reconstituirea" lui Pintilie, „Pădurea spânzuraţilor" al lui Ciulei sau „Iacob" al lui Daneliuc, printre lungmetrajele de referinţă de dinainte de 1989). M-au cucerit chiar imaginile alb-negru, care reconstituie foarte bine imaginea satului interbelic, la fel cum sunt entuziasmat de-a dreptul de jocul lui Victor Rebengiuc în rolul lui Moromete.
De altfel, toţi actorii din film au interpretări memorabile - şi Luminiţa Gheorghiu, şi Mitică Popescu, şi Gina Patrichi, şi Florin Zamfirescu, şi mai tinerii Constantin Chiriac sau Radu Amzulescu (în rolurile lui Nilă, respectiv Achim). Cine i-ar fi văzut pe actorii prin excelenţă urbani Victor Rebengiuc, Gina Patrichi sau Mitică Popescu în roluri de ţărani? Stere Gulea a avut fericita inspiraţie să-i distribu
