- Comentariu - nr. 623 / 7 Septembrie, 2010 Nu intamplator am pus semnul intrebarii si cel al exclamarii dupa cuvintele "omenie" si "caracter". Astfel, chiar in titlul scrierii mele am dorit sa evidentiez un fapt dezolant, anume ca Béla Markó, care incearca din rasputeri sa obtina cat mai multe voturi _ asa cum o atesta discursurile si actele sale indreptate exclusiv in aceasta directie _, nici ca poet, dar nici ca politician nu denota o omenie respectabila, un caracter puternic si, cu atat mai putin, un caracter demn de un adevarat si credibil poet maghiar. De la tatal meu, fost cantor si invatator reformat rural, si de la bunica materna, o secuianca ce cu un autodidacticism admirabil a citit pana la moarte operele lui Lev Tolstoi, Cehov, Zola, Balzac si Móricz Zsigmond, am auzit adesea cea de-a "unsprezecea porunca", ce suna astfel: "Baiatul meu, nepotul meu, sa-ti intre bine in cap! Nu culoarea pielii, nu limba in care se roaga omul la Dumnezeu conteaza, ci numai si numai ce fel de om e fiecare, daca este om de omenie, daca este cinstit si are caracter?! Acelasi lucru l-a marturisit in ars poetica sa si cel mai liric prozator si dramaturg al secuimii, Tamási Áron , care m-a onorat cu dragoste paterna si cu prietenia sa, proclamand ca "pe pamantul sau natal plin de suferinte" si pretutindeni in lume: "Oamenii fac pacea, sa fim oameni ca sa putem ramane maghiari si romani". Pe parcursul carierei de poet si politician a lui Béla Markó, as putea aminti o serie intreaga de momente marcate de lipsa omeniei si a fermitatii de caracter. De aceasta data nu fac nici bilantul "actelor eroice" intreprinse de lungi ani de zile de Markó in fruntea UDMR, despre care se pot spune multe, dar in niciun caz ca erau opera unui om de omenie, animat de sentimente profunde, care, cu un caracter de neclintit, trecand prin foc si apa, lupta pentru interesele, suferintele si neajunsurile