Remanierea guvernamentala contestata de Opozitie, comentata si rascomentata de media, singura sau in compania unor analisti mai mult sau mai putin avizati, mai mult sau mai putin patimasi, este o realitate.
S-au semnat decretele, s-a depus juramantul, s-a ascultat discursul prezidential in care austeritatea a fost principalul mesaj. Din acest moment "cei noi" vor trebui sa dovedeasca faptul ca optiunea prezidentiala a fost corecta.
Nu este simplu in conditiile in care Opozitia, aproape in totalitate, afirma ca remanierea a fost doar o mica rafuiala interna de partid regizata de la Cotroceni.
Cum pot cei sase sa dovedeasca faptul ca ei sunt solutia? Depasind rapid perioada inerenta a acomodarii sau reacomodarii cu asperitatile si constrangerile fotoliului ministerial si aducand in prim planul agendei lor elemente ce sa-i identifice, sa-i distanteze de predecesori.
Deloc simplu, in conditiile in care aproape totul, daca nu chiar totul, se rezuma la bani. Cu bani stiam si noi, ar spune fostul de la Transporturi, daca aveam resurse financiare totul era mai simplu, ar fi spus fostul de la Munca. Cum o dam, cum o sucim, tot la bani ajungem.
La Finante, acolo unde se aduna si se impart banii, a fost numit un brasovean care cam cu asta s-a ocupat in majoritatea carierei sale, este adevarat la nivel zonal, dar in principiu stie lectia.
A sosit momentul sa-si puna in slujba natiei competentele valorificand contextul in care primul economist al tarii a subliniat in discursul de investitura ca austeritatea trebuie sa caracterizeze politica financiara si in anul urmator.
Evident austeritatea nu este un scop in sine, ea trebuie sa anvelopeze toate masurile menite sa redreseze atat de incercata noastra economie, care nu stie nici cum sa faca suficienti bani si nici cum sa-i cheltuiasca cu folos. @N_