Lopata, târnăcopul, sita, mistria, sunt obiectele muncii câtorva doamne puternice care nu se dau înapoi de la munca grea pentru a-şi întreţine familiile. Şomere nu au fost niciodată pentru că, pur şi simplu, nu au acceptat să stea fără să muncească, indiferent cât de dificilă a fost munca respectivă.

Munca în construcţii est, se psune, dedicată mai mult bărbaţilor pentru că este nevoie de multă forţă fizică şi de rezistenţă. Numai că unele doamne nu se „împiedică" de aceste detalii când vine vorba de a-şi câştiga traiul zilnic.

Elena, Aurica şi Constantina sunt trei femei care de-o viaţă muncesc pe şantier, la munca grea, alături de bărbaţi. Toate peste 20 de ani de activitate în acest domeniu dificil.

Viaţa unei femei de şantier

Se trezesc foarte devreme dimineaţa, fac naveta la serviciu, uneori şi zeci de kilometri şi, de multe ori, înnoptează la locul de mucnă. Dau la lopată, cern nisipul, cară scimentul, zidesc, fac tot ce trebuie în construcţii. Aurica Jumuga are 47 de ani şi de la 27 de ani munceşte pe şantier. Este de profesie zidar, are un băiat de 25 de ani şi acum munceşte la ridicarea unei grădiniţe din Piteşti, alături de restul echipei. Din echipă mai fac parte alte două doamne şi ...zeci de bărbaţi. „Am făcut şcoala de zidar, am fost înadrată la muncă şi de atunci numai pe şantier.", spune femeia fără să se plângă. Poate ar schimba domeniul de activitate, dar după atâta timp nu mai este posibil. „Niciodată nu am zis nu la muncă, indiferent de cât de greu a fost", spune Aurica. Elena Floarea are 52 de ani şi la această vârstă este muncitor pe şantierul de construcţii. De 22 de ani lucrează în acest domeniu şi are calificarea de montator prefabricate. Are cinci copii şl zece nepoţi. Munceşte pentru ei fără a pierde însă din feminitate. „Sunt din Budeasa Mică, fac naveta, am amilie, copiii, nepoţi, am pentru ce munci. E foarte greu î