A vrut să devină inginer silvic, apoi "profesor de poezie". Şi-a dorit să fie actor, dar graseia, aşa că a renunţat. După un an de Drept, a intrat la Regie de teatru. Astfel, spectatorii români au fost beneficiarii unei opere cinematografice remarcabile din care fac parte filme precum "Înainte de tăcere", "Înghiţitorul de săbii", "Năpasta", "Punct şi de la capăt", "Vinovatul" sau "Luna verde". Alexa Visarion îşi sărbătoreşte în curând ziua de naştere, iar Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".
"Aş vrea să spun că există momente când îmbătrâneşti simţind, în acelaşi timp, un anumit tip de seninătate înăuntrul tău. Cred că eu îmbătrânesc înconjurat de această seninătate. Nu seninătate pentru că totul în jur ar fi senin, ci seninătate privind înţelegerea rostului unui artist. Cred că rostul unui artist este să poată primi de undeva, de la creator, acel har prin care el poate dialoga cu lumea dinăuntrul şi dinafara lui. Din acest punct de vedere am dat deoparte, şi simt acest lucru ca pe o bucurie, vanitatea, îmbrânceala orgolioasă pentru supremaţia de altminteri formală şi fără nici un rost. Rost nu au creatorii, ci operele lor.
Opera are rost şi capătă însemnătate, iar creatorul trebuie să aibă liniştea şi bucuria că a fi putut transmite, el este un mesager. Din acest punct de vedere, în anul care m-a trecut am avut premiera unui film care, din păcate, n-a fost înţeles şi desluşit aşa cum a fost el creat. A fost înţeles pe alte criterii din portofoliu, ca să zic aşa, de stereotipii şi de gândire privată a unora dintre comentatorii lui. E un film bun pe care l-am făcut cu deschidere, care cred că va fi înţeles peste un număr de ani, când îşi va găsi locul în munca mea, în activitatea mea de regizor de film, "Luna verde"...
Am scos ediţia a doua a volumului "Spectacol ascuns", eseuri despre interpretările operei shakespeariene. Cr
