- Cultural - nr. 624 / 8 Septembrie, 2010 ...Peste 22 de ani de la moarte, in 1894, cand romanii din Ardeal traiau sub amenintarea Procesului Memorandistilor, crestea dorul de Iancu, dublat, poate, si de regretul ca lectia si sacrificiul sau suprem n-au fost pe deplin intelese. Ca trebuie sunata din nou redesteptarea nationala, asa cum a facut-o la Revolutie, Avram Iancu. Asa s-a ajuns la ideea ridicarii unui monument in memoria Eroului, initiata de ziaristul, scriitorul si omul politic Ioan Russu-Sirianu, aflat la acea data in temnita la Seghedin. O initiativa la care au aderat fara rezerve majoritatea intelectualilor romani din Abrud, reprezentantii cultelor si credinciosii ortodocsi si greco-catolici, tarani, studenti... Trecuse toamna pe la Tebea si a fost dezolat cand a vazut halul in care arata mormantul lui Avram Iancu. Grilajul ruinat, crucea de piatra abia isi mai pastra pozitia verticala... Total neglijat! Si a ramas convins ca n-a "lucrat" doar timpul si neglijenta romanilor, ci si maini si minti rauvoitoare. Din inchisoare, de la Seghedin, la 10 martie 1894, i-a trimis consateanului sau, taranului Nicolae Lazarescu din Siria, o scrisoare tulburatoare, prin care ii indemna pe sirieni sa-nceapa colectarea fondului. Ecoul a fost cel asteptat. Siria deschidea drumul ce va fi urmat de toti cei ce gandesc romaneste. Cu atat mai mult, cu cat se discuta tot mai mult in mediile unguresti despre inaltarea unui mare monument in memoria criminalului Kossuth Lajos... Care au fost reactiile la initiativa romanilor? Ajunsa la "urechile" unor ziare ultra-sovine unguresti, acestea au declansat imediat actiuni de dinamitare si fixare a tunurilor pe nenascutul monument. "Lucreaza" la turatie maxima si guvernul Ungariei, sub impulsul disperat de a aduce la ascultare romanii din Ardealul-anexat la 1867. Gemeau inchisorile unguresti de fruntasi romani condamnati. Intre 7 si