Regimul Băsescu a reinventat lupta de clasă, copiind fidel din manualele de politică ale comuniştilor instigarea la ură socială împotriva unor categorii care deranjează liniştea prezidenţială. Bugetarii, profesorii, pensionarii, medicii sunt demonizaţi în mod programat, însă cea mai virulentă campanie de înfierare a unei categorii socio-profesionale este cea dusă împotriva ziariştilor. Ziariştii sunt noii ciocoi, elementele nesănătoase ale societăţii, niciodată înfăţişaţi drept membri ai unei bresle profesionale, ci drept slugi lobotomizate ale mogulilor, şi, în plus, vinovaţi de secătuirea bugetului naţional prin faptul că sunt "evazionişti".
Din 2006 până în prezent, lupta pornită de Traian Băsescu împotriva presei s-a tranformat în ceva ce seamănă mai degrabă a campanie de exterminare. De la simplele epitete jignitoare adresate punctual sau colectiv reprezentanţilor celor două trusturi de presă care îl irită s-a ajuns la măsuri economice concrete menite să atace atât trusturile de presă ca entităţi, cât şi supravieţuirea financiară individuală a jurnaliştilor. Însă, în pregătirea acestor măsuri, luate prin modificările aduse Codului Fiscal, pentru a nu întâmpina rezistenţă din partea opiniei publice, s-a purtat o campanie de demonizare a breslei, arătată cu degetul ca fiind formată din indivizi plătiţi regeşte de către moguli şi care, în plus, nu-şi plătesc impozitele la stat, fiind evazionişti.
Nu întâmplător, încă din perioada campaniei pentru prezidenţiale, ANAF şi-a instalat o brigadă de inspectori la televiziunea lui Sorin Ovidiu Vântu, unde a rămas "în control" timp de şase luni, pentru ca apoi, printr-o coincidenţă, să apară statele de plată ale celor mai cunoscuţi jurnalişti ai trustului Realitatea într-un ziar controlat de PDL. Sumele de bani care figurau în dreptul unor cunoscuţi gazetari erau menite să acrediteze ideea că jurnali
