Se da urmatoarea problema. A ii datoreaza multi bani lui B. Multi tare, nu maruntis. A este mult mai puternic decat B. De fapt, B nici nu are cojones, prefera sa taca si sa mearga taras mai departe. Documente pentru datoria asta are si A, dar si un vecin al lui B, sa-i spunem C. Daca B ii cere banii lui A, s-ar putea ca el sa se supere. C insa, e mult mai puternic si decat A si decat B. Are si painea si cutitul. Dar cum sa il implici in mod direct? Ai putea sa ii vinzi datoria lui C pe bani mai putini desigur, iar C sa se descurce mai apoi cu A.
Un fel de factoring pe sume foarte mari, de ordinul miliardelor de euro.
Acum, traducerea:
Germania are o datorie fata de Romania. Documente doveditoare se gasesc atat in Germania, cat si la Basel si chiar la Moscova. Despre datoria asta se stie destul de putin si nici nu se doreste multa publicitate. Unii invoca numele lui Gelu Voican Voiculescu, care ar fi facut un drum pana hat in Elvetia. Altii invoca numele altor oameni de afaceri dispusi sa faca o fundatie privata prin intermediul careia datoria aia sa fie vanduta rusilor, care orisicat, au o putere mai mare de negociere cu Germania decat o avem noi.
Sunt invocate discutii aproape oculte, in care apare numele prim-viceguvernatorului BNR Florin Georgescu, intelegeri la Cotroceni, discutii chiar la cel mai inalt nivel cu partea rusa.
Romania postcomunista a impus retrocedarea integrala a proprietatiilor nationalizate in anii '40. Cum sa explici insa, ca Guvern, ca inlaturarea nedreptatii comuniste se rezuma doar la retrocedari si nu si la lamurirea relatiilor comerciale? In fine…
“Pe scurt situatia ar fi urmatoarea: rusii au verificat in arhivele lor de la Moscova, unde sunt depozitate nu numai arhivele CAER, dar si cele ale armatelor din fostul Tratat de la Varsovia. Au descoperit faptul ca intre 1945 si 1952 rusii au “colectat” si au
