Într-un articol intitulat BOR în sprijinul creării “omului nou”, publicat în ediţia din 25 iulie a.c. a Cotidianului, Adrian Majuru ne reaminteşte că în ciuda palmaresului nu tocmai strălucit al conducerii sale de după 1948, Biserica Ortodoxă Română continuă să fie indicată în mai toate sondajele de opinie drept instituţia în care românii au cea mai mare încredere – 90% — devansând până şi armata. (http://bit.ly/aXeKcb)

Că a făcut apel (prin IPS Justinian) la făurirea “omului nou”, că şi-a lăsat slujitorii încarceraţi sau să slujească drept informatori ai Securităţii, că a rămas impasibilă (pe vremea Preafericitului Teoctist) la dărâmarea propriilor biserici şi că, în decembrie 1989, Teoctist i-a trimis lui Nicolae Ceauşescu o telegramă de susţinere pentru gestul “creştinesc” de a fi început scăldarea Timişoarei în sânge par a nu clinti mai nimic din încrederea românului în BOR.

Gândindu-se la o sumedenie de asemenea “merite”, după 1989, proaspătul ministru al Culturii, Andrei Pleşu, îi recomanda Prefericitului Teoctist să se retragă la o mănăstire. Teoctist a făcut-o, dar s-a reîntors în fruntea BOR, fie din lipsă de cadre de nădejde care să preia tronul patriarhal, fie din cauza patului etern în care intraseră candidaţii angajaţi în jocul de şah al preluării conducerii BOR.

Când, în 1997, senatorul PNŢCD Matei Boilă a depus o plăpândă propunere legislativă, amendată de un alt senator, Corneliu Turianu, prin care se cerea restituirea unora dintre bunurile răpite Bisericii Române Unite cu Roma în 1948 (când biserica greco-catolică a fost scoasă în afara legii), felul în care a reacţionat conducerea BOR numai ecumenic nu poate fi numit.

Teoctist speria lumea cu “urmări imprevizibile pentru pacea din Transilvania”, “conflicte, răzvrătiri şi rezultate imprevizibile”, “un suport legal prozelitismului catolic” etc. Un alt înalt prelat al BOR decl