Profesorul de fizică, în vârstă de 42 de ani, tratează în cabinetul său oameni cu afecţiuni grave printr-o terapie bazată pe bioalgoritmică (monitorizarea si rectificarea erorilor din biocâmpurile informaţionale ale organismului uman).

„Îmi amintesc că primul caz pe care l-am tratat a fost un tânăr care în urma unui accident auto rămăsese paralizat şi cu tetrapareză spastică. Spasmele i-au incetat complet după circa patru săptămâni, iar după trei luni putea să îşi mişte degetele de la mâini în mod independent. Astăzi scrie la calculator şi în fiecare an de ziua mea îmi trimite câte un email scris de el însuşi“, se mândreşte Ştefan.

Aşa îşi începe profesorul Puşcă prezentarea despre performanţele înregistrate de acest tip de terapie alternativă pe care o practică de aproape 20 de ani. Mai exact, terapia bioinformaţională are ca scop monitorizarea si reglarea biocurentilor organismului putând să decelereze cauza îmbolnăvirilor, surprinzând astfel în anumite cazuri boala în stadiul nemanifest şi să reuşească o influenţare terapeutică.

Cele şase etape prin care trec pacienţii care ajung în cabinetul profesorului până la vindecare sunt: diagnosticarea afecţiunii prin parametrii specifici terapiei bioinformaţionale, localizarea cauzei acesteia din punct de vedere al biocâmpurilor organismului, identificarea şi anihilarea tipului de bio-algoritm care a determinat boala, repunerea în funcţiune a zonelor de biocâmp care au fost afectate şi echilibrarea organismului în ansamblul sau.

Vindecă şi depresia

Terapia bioinformaţională (TBI) nu este încă atât de practicata de către terapeuţii din România, deşi există de multă vreme. În cei aproape 20 de ani de când practică TBI, fizicianul a avut ocazia să înveţe doar trei „ucenici“, şi toţi medici.

Există totuşi si limite ale terapiei: în cazul celor care suferă de afecţiuni infecţioase, virale şi