Astăzi, în întreaga lume este celebrată Ziua Mondială a Frumuseţii, prilej pentru a ne opri puţin la acest aspect. Providenţa a fost darnică la acest capitol cu noi, românii, dovadă minunăţiile care ne înconjoară, natura având încă multe de etalat în spaţiul nostru carpatin. Dar frumuseţea are şi alte aspecte, nu doar cele legate de natură, sau de fete frumoase, aspecte care completează sau ar trebui să definitiveze latura noastră umană.

Aici mă refer la frumuseţea clipei trăite, la acel moment al existenţei noastre, unde frumosul îşi face simţită prezenţa în fiecare din noi. Poate prea dificil de redat în cuvinte, frumuseţea clipei în care o mamă îşi ţine prima dată fiul în braţe, a actorului răsplătit cu aplauzele publicului sau al profesorului când îşi vede încununat efortul în rezultatele elevului. Dar această frumuseţe are şi un revers al medaliei, taxată cu nonşalanţă de prezentul pe care-l trăim. Acea frumuseţe a clipei, trăită de o mamă, de un dascăl sau de un artist, îşi face loc din păcate prezenţa doar în interiorul celor care o simt şi nu în preocupările celor care ne conduc.

Maternităţile sunt tot mai nesigure, teatrele tot mai triste creionează un tablou naţional tot mai urât, administrat de o stăpânire care caută cu orice mijloace să stoarcă acea clipă de fericire, pentru un bănuţ în plus la visteria statului. Omit însă un lucru, vechi de când lumea, banii nu aduc fericirea, pe care va trebui să ne-o administrăm singuri, chiar dacă rânjetul celor care ne conduc, va încerca să ne violeze aceea clipă a frumuseţii trăite.

Astăzi, în întreaga lume este celebrată Ziua Mondială a Frumuseţii, prilej pentru a ne opri puţin la acest aspect. Providenţa a fost darnică la acest capitol cu noi, românii, dovadă minunăţiile care ne înconjoară, natura având încă multe de etalat în spaţiul nostru carpatin. Dar frumuseţea are şi alte