Doamna Lavinia Şandru, preşedinte al Partidului Iniţiativa Naţională Stimată Doamnă Carla Bruni Sarkozy, Este, pentru mine, o mare onoare şi o încercare plină de speranţă să mă adresez Dumneavoastră, cu atât mai mult cu cât găsesc că pot fi lucruri care să ne apropie. Suntem, amândouă, într-un fel sau altul, implicate în politică, venim, amândouă, din lumea mai plăcută a artei şi, poate cel mai important, suntem, amândouă, mame. În România, o ţară unde sunt multe lucruri de făcut, am luptat pentru drepturile tinerelor mame, pentru ca toţi colaboratorii cu Securitatea comunistă să-şi primească sancţiunea morală, pentru ca fenomenul corupţiei să fie oprit, pentru ca ideile ecologiste si ale dezvoltării durabile, să fie puse în practică. Nu atât despre romi, această problemă a României, a Franţei şi, de acum, a întregii Europe aş vrea să vă scriu, cât mai ales despre felul în care această problemă ar trebui abordată, dezbătută între România şi Franţa, între ţările Uniunii Europene. Vă rog să mă credeţi: înţeleg foarte bine motivele pentru care autorităţile franceze au acţionat pentru a lichida taberele de la periferia Parisului, deşi soluţia găsită nu a fost poate cea mai potrivită. Sunt de acord că nici utilizarea formală a discursului democratic, nici protejarea tuturor susceptibilităţilor nu au condus la rezolvarea problemei. Dar, putem să fim sinceri înainte de a fi fermi. Asta înseamnă, după părerea mea, că nu avem decât să discutăm deschis, cât mai deschis cu putinţă, despre problema romilor, fără teama că am putea fi consideraţi rasişti şi, evident, fără a fi. Acest aspect este important, întrucât, în relaţiile româno-franceze, rasismul nu a jucat niciodată vreun rol şi nici nu trebuie să joace. România apreciază, într-o măsură care poate fi luată ca etalon, tot ceea ce înseamnă Franţa şi nu vrea să-şi schimbe opiniile. Vă spun asta în calitate de preşedinte al u