Doar două dintre cele 11 companii mari din comerţ, construcţii şi din industria alimentară pe care criza le-a împins în insolvenţă în 2009 au reuşit să treacă de primul hop - înţelegerile cu creditorii. Însă, deşi Flanco şi Leonardo au primit acordul creditorilor pentru punerea în aplicare a planului de reorganizare, cei doi retaileri vor putea spune că au ieşit din insolvenţă abia după ce îşi achită toate datoriile pe care promit să le stingă prin acest plan.
Consultanţii spun că soluţia salvatoare este de cele mai multe ori realizarea unei injecţii de capital în firmă.
"Un plan de reorganizare serios prevede atragerea unor bani proaspeţi, care să susţină continuarea activităţii companiei. Este clar că o firmă în insolvenţă are nevoie de "fresh money", altfel nu ar fi ajuns în această situaţie", spune avocatul Arin Stănescu, preşedintele Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România.
Legea prevede un termen maxim de 4 ani de la data aprobării planului de reorganizare şi până la ieşirea din insolvenţă. Retailerii sunt cei care se grăbesc cel mai mult să iasă din insolvenţă, pentru că au nevoie în continuare de credite de la furnizori, pe care nu le pot obţine atâta timp cât sunt în reorganizare judiciară.
Doar două dintre cele 11 companii mari din comerţ, construcţii şi din industria alimentară pe care criza le-a împins în insolvenţă în 2009 au reuşit să treacă de primul hop - înţelegerile cu creditorii. Însă, deşi Flanco şi Leonardo au primit acordul creditorilor pentru punerea în aplicare a planului de reorganizare, cei doi retaileri vor putea spune că au ieşit din insolvenţă abia după ce îşi achită toate datoriile pe care promit să le stingă prin acest plan.
Consultanţii spun că soluţia salvatoare este de cele mai multe ori realizarea unei injecţii de capital în firmă.
"Un
