Horia Brenciu a vorbit despre copilărie, familie, despre starea televiziunii şi despre marea sa pasiune, muzica.Îi place să descopere şi să experimenteze. Scrie poezie, iubeşte şi încă are „microbul“ televiziunii. Are o relaţie apropiată cu fanii şi nu se supără când aceştia „îl trag de urechi“.
„Adevărul": Trăieşti de 17 ani în Bucureşti, dar eşti foarte legat de oraşul tău natal, Braşov...
Horia Brenciu: Am bătut în lung şi-n lat Braşovul timp de 20 de ani, vârstă la care m-am mutat în Bucureşti. Iar 20 de ani e o perioadă destul de mare pentru ca toate locurile să aibă o poveste, să spună ceva. Încerc să ajung acolo cât pot de des, mai ales că în Braşov trăieşte tatăl meu.
Mai citeşte şi:
Munceşte cot la cot cu vedeta preferată!
Cum era copilul Horia Brenciu?
Îmi pare rău, dar Horia Brenciu s-a născut matur şi a ştiut dintotdeauna cât fac 9 împărţit la 3 (râde). Nu eram ceea ce se numeşte un copil cuminte, nu am fost un copil liniştit. Îmi plăcea să descopăr lumea, ceea ce fac şi acum. Nici acum nu sunt un copil cuminte. Din punctul meu de vedere, viaţa înseamnă cunoaştere, curiozitate, descoperire. Din nefericire, la mine există un aspect mai sărac legat de familie, pentru că, de-a lungul vieţii, foarte multe rude s-au stins. Inclusiv mama. Aşa că acum îi am doar pe tata, care are 80 de ani şi pe fratele meu, care trăieşte în străinătate. Însă în copilărie am avut lângă mine oameni care m-au iubit.
În copilărie era o concurenţă între tine şi fratele tău, Marius Brenciu, acum un tenor celebru cu spectacole susţinute la Metropolitan Opera sau Covent Garden?
Fratele meu este foarte talentat şi l-am urmat îndeaproape. A făcut pian, am făcut şi eu, a început cursurile de canto, eu l-am urmat. El a intrat la Conservator, eu voiam să fac acelaşi lucru, dar am început să prezint emisiunea „Robingo", la
