Selectionerul Romaniei, Razvan Lucescu, ar putea fi campion mondial la cel putin un capitol, gasitul scuzelor si explicatiilor care sa justifice evolutiile penibile ale echipei.
Daca ne luam dupa propriile declaratii, Lucescu cel mic este cel mai bun antrenor pe care l-a avut nationala in intreaga ei istorie. El nu a gresit niciodata tactica sau schimbarile, si-a "citit" intotdeauna perfect adversarii, a selectionat doar cei mai buni jucatori pe care ii oferea fotbalul romanesc si a pregatit meciurile cum nu se putea mai bine.
Cu toate acestea, Romania a castigat numai 5 partide din cele 14 jucate cu Razvan pe banca. Alte 4 s-au terminat la egalitate si 5 au reprezentat infrangeri. Chiar daca nu am intalnit adversari de top, exceptie facand poate Franta si Serbia, "tricolorii" au capotat de cele mai multe ori, practicand un joc deloc placut ochiului, lucru care a si atras apostrofari din partea spectatorilor.
Dar sa nu ne inchipuim ca Lucescu ar avea vreo vina pentru acest lucru. Nu, de cele mai multe ori arbitrii au fost impotriva noastra, distrugand fara mila toata munca selectionerului. Cand "fluierasii" au decis sa fie corecti cu nationala, a venit randul ghinionului, acesta si lovind crunt. Atunci cand jucatorii au reusit sa scape si de acest lucru, fie au jucat pe un gazon imposibil, fie a fost prea cald sau frig.
In cele din urma, cand toate impedimentele de mai sus au fost depasite, a intervenit valoarea sau voina adversarului, care si-a dorit mai mult victoria, sau chiar apatia "tricolorilor", care nu au izbutit sa transpuna pe teren tactica gandita de antrenor.
Desigur ca nici "invidia" nu il ocoleste pe antrenor, publicul bucurestean sau, mai nou, intreg stadionul din Piatra Neamt care il huiduie la scena deschisa fiind de fapt un grup organizat care doreste inlaturarea lui de pe banca tehnica a p
