Atestat documentar încă din 1248 satul Gurghiu a fost cunoscut sub denumirea de Gurgen, despre care unii lingvişti susţin că ar fi de origine pecenegă, însemnând “pădure de carpen”. În decursul timpului satul a fost menţionat, în documente scrise în latină, română sau maghiară sub diferite nume cum au fost Gőrgény, Gergin, Görgen, respectiv Gurghiu. Situată la 44 de km de reşedinţa de judeţ şi la 14 km de municipiul Reghin, pe un afluent al Mureşului, localitatea Gurghiu are statut de comună. Din cele zece sate componente ale comunei, populaţia română e predominantă în nouă dintre ele, în timp ce, satul cel mai populat Glăjărie, este locuit de maghiari.
Gurghiu, cetate regală atestată din 1248
Gurghiul a fost dintotdeauna cetate regală (castrum regale). Aici s-au descoperit obiecte din epoca bronzului şi urmele unei aşezări rurale din epoca romană. În timpul războiului de eliberare de sub dominaţia austriacă, Rabutin, generalul împăratului, după un asediu de câteva luni asupra cetăţii Gurghiului, a cucerit-o şi a distrus-o. Se presupune că din piatra cetăţii distruse s-a ridicat în anul 1733 Castelul Bornemissza, construit în stil baroc, având diverse modificări arhitectonice. În castel s-a înfiinţat Şcoala silvică în 1893, iar în prezent aici se află un Muzeu de Vânătoare. În parcul dendrologic din jurul castelului 29 de soiuri exotice şi aproximativ 100 de soiuri autohtone de arbori atrag turiştii de pretutindeni. Din cele zece sate aparţinătoare comunei Gurghiu cu o atestare mai veche se numără Adrian (1393), Caşva, Comori şi Orşova (1453) . Numele şi existenţa satului Glăjărie, de dată mai recentă (1760), se datorează Fabricii de sticlă, care a funcţionat aici până în anul 1870.
Ziua Pământului aniversată de elevii din Gurghiu
În fiecare an elevii şi cadrele didactice de la şcolile din Gurghiu marchează Ziua Pământului prin difer