Dupa ce i-a pus lacat la gura vorbaretului Geoana si nici presedintele de onoare nu se mai joaca de-a flecareala, biruitorul Ponta priveste spre camera de luat vederi, numai cu zambetul pe buze si cu modestia celui convins ca providenta l-a ales pe el, special ca sa puna Opozitia la treaba.
Treaba incepe cu numaratoarea voturilor probabile, dar nu destule. Nici daca stanga se face frate cu dreapta pana trece motiunea, tot nu ajung voturi si, deci, toata nadejdea este in tradarea tradatorilor, daca acestia sunt dispusi sa mai tradeze o data si sa se intoarca inapoi la cei tradati.
Urasc tradarea, dar ii iubesc pe tradatori
Conform obiceiului stramosesc, domnul Ponta uraste tradarea, dar ii iubeste pe tradatori, daca vin inapoi. Daca nu vin destui, atunci mai uraste inca o data tradarea si mai iubeste inca o data alti tradatori, dintre cei care inca n-au tradat, dar sunt gata sa scuipe in farfuria din care au mancat, la vederea blidului, inca neatins.
Motiunea Ponta, sprijinita de Antonescu si de plutonul tradator, are sanse sa treaca, dar, chiar si atunci, painea si cutitul raman tot in mana presedintelui. Tot el poate nominaliza un nou premier care, daca va fi Boc 6, parlamentul, sigur, il va respinge.
Asta asteapta Ponta, asta asteapta si Basescu. Daca parlamentul ii va respinge un premier insuportabil, presedintele are deja pregatit altul si mai imposibil, un fel de Coitoru, ba chiar si un al treilea, cel putin la fel de indezirabil.
Nimeni nu-si da singur foc la valiza
Un alt presedinte, dupa cea de a treia respingere, ar dizolva sigur Parlamentul. Dar domnul Basescu nu-i un alt presedinte, e acelasi pe care il stim. Decat sa-l dizolve, ar fi mult mai distractiv pentru dansul sa se joace cu legislativul de-a soarecele si pisica privindu-l cum umbla pe sarma, la simpla comanda: ole !
