Întrebarea ar putea să surprindă total neplăcut, acum, la început de mileniu III, şi în plină eră a performanţelor electronicii. Şi totuşi, omenirea nu renunţă la plăcerea de a se înconjura de artă. Indiferent dacă e vorba de capodopere sau de lucrări banale, pe care le putem vedea în jurul nostru sau în magazinele de antichităţi.

Fiindcă omenirea - de fapt, un segment redus de cunoscători şi iubitori de frumos - îşi va găsi refugiul în "folosul" pur estetic al creaţiei semenilor. Evident, nu orice lucrare atrage şi încântă ochiul şi sufletul, sau, mai bine spus, fiecare lucrare are admiratorul, respectiv cumpărătorul său. Iar capodoperele nu se nasc la fiecare pas, pentru că nici geniile nu se nasc aidoma. În volumul "Introducere în artă" de Arthur F. Jones, tradus la noi, după 1990, autorul precizează ce înseamnă "creativitatea" în artă şi ce presupune ea. "Oamenii vorbesc adesea despre creativitate atunci când se referă la artă. În general, această calitate, absolut esenţială în succesul producţiei artistice, este considerată ca fiind ceva cu totul personal, aparţinând artistului. După părerea celor mai mulţi oameni, artistul posedă puteri unice, care le lipsesc majorităţii semenilor lor, cum ar fi imaginaţie, originalitate şi inventivitate", explică Jones. Dar, continuă autorul, "nu toţi artiştii sunt la fel de creativi, unii dintre ei fiind atât de convenţionali, încât nu manifestă niciun fel de disponibilităţi în acest sens. De regulă, cei pe care îi studiem în institutele de învăţământ artistic se numără printre cele mai talentate şi inovatoare personalităţi din lumea artistică." Şi totuşi, în toate timpurile - mai bune sau mai rele - cei cu bani şi cu pricepere în ale artei au cumpărat, lăsând mărturie scrisă despre această nobilă "pasiune". Mai mult decât atât, unii aminteau şi preţul plătit, sume a căror utilizare de către beneficiari lămureşte