Marcata dintr-un bun inceput de o doza de derizoriu, preluata de la personalitatea initiatorului sau, proiectul de lege privind legiferarea prostitutiei are, din nefericire, sanse minime sa fie dezbatut in mod serios si, chiar mai putine, sa fie adoptat. Iar principalul obstacol este opozitia Bisericii Ortodoxe.
Niciun partid politic nu este dispus sa-si strice relatiile cu unicul agent electoral care s-ar mai putea dovedi cat de cat credibil si eficient la viitoarele alegeri. De altfel, proiectul lui Silviu Prigoana nu are inca nici acceptul si nici sustinerea PD-L, care ar urma sa fie discutate de forurile partidului intr-un viitor incert. Nu ar fi prima initiativa de acest fel abandonata, in pofida oportunitatii sale.
O oportunitate analizata de cei mai mari sociologi romani reuniti in cadrul unei comisii prezidentiale. Raportul acesteia, "Riscuri si inechitati sociale in Romania", a recomandat, argumentat stiintific, legalizarea prostitutiei si dezincriminirea consumului de droguri.
Daca lasam la o parte pudibonderia si ipocrizia, trebuie sa admitem ca meseria cea mai veche din lume nu poate fi eradicata, indiferent cate piedici legale ii vor fi puse. Dincolo de pedepse, de afuriseniile bisericii si aversiunea publica, vanzarea si cumpararea sexului au fost si vor ramane o constanta a tuturor timpurilor si tuturor societatilor.
In aceste conditii, nu avem decat doua optiuni realiste: sa lasam aceasta realitate in afara legii, scapata de sub orice control, sau sa incercam ca prin reglementare sa punem un control cat de mare posibil asupra fenomenului. Iar fenomenul despre care vorbim nu vizeaza strict aspectul sexual si riscurile medicale pe care le presupune, ci si infractionalitatea asociata, extrem de violenta si extinsa: trafic de persoane, sechestrari, violuri, vatamari corporale si chiar crime.
Cat