Strategia care a spulberat Polonia, Olanda, Belgia, Franţa şi Rusia în Al Doilea Război Mondial a fost pusă la punct de generalul german Heinz Guderian.
Tactica cunoscută ca „doctrina Blitzkrieg" (războiul-fulger) presupune viteză şi cooperare între tancuri, infanterie motorizată şi aviaţie, alături de un sistem eficient de comunicaţii.
Născut în Kulm, în vestul Prusiei, în 1888, Heinz Guderian a intrat în armată la vârsta de 19 ani, după ce urmase mai multe şcoli militare în 1901-1907. În Primul Război Mondial a fost ofiţer, având ocazia să aibă o vedere de ansamblu asupra condiţiilor de luptă. După război a devenit maior şi a fost numit supervizor al tacticilor infanteriei motorizate staţionate în Berlin, devenind conştient de puterea lor.
După ce a adunat ideile unor teoreticieni străluciţi în materie de strategie militară, precum englezul J.F.C. Fuller sau francezul Charles de Gaulle, Guderian a venit cu ideea susţinerii tancurilor de către infanterie, şi nu invers, aşa cum era strategia militară clasică. Aceste idei fuseseră puse în practică, parţial, în Primul Război Mondial, în luptele Germaniei cu Rusia şi Marea Britanie.
În octombrie 1935, Guderian a fost numit comandantul uneia din cele trei divizii Panzer nou-create, pentru ca în 1938 să fie promovat general.
În 1936-1937 a scris renumita lucrare "Achtung! Panzer!", în care a definitivat concepţia lui teoretică despre rolul tancurilor şi a avioanelor în război. El pleda pentru susţinerea reciprocă a avioanelor, a tancurilor şi a infanteriei motorizate, plus un rol decisiv al comunicaţiilor: a ordonat ca fiecare tanc din Germania să aibă echipament radio şi vizual pentru o mai rapidă comunicare.
Mai citeşte:
VIDEO Luftwaffe, învinsă de o eroare strategică a naziştilor
VIDEO Cinci motive pentru care a eşuat Luftwaffe în «Bătălia Angliei»
Zboru
