Între o plimbare în Brazilia şi o tură cu gagicile pe Lacul Sutghiol, Radu Mazăre şi-a pus uniforma de militar (nu, nu cea de ofiţer nazist) şi ne-a chemat la revoluţie. Curajos, Victor Ponta a declarat că-l urmează.

Dacă nu participă la vreo cursă de maşinuţe sau nu se grăbeşte la o petrecere de la un club din Londra.

Toată povestea asta ridicolă cu maoişti care circulă în Jeep, poartă ceasuri cu capete de mort de la Bell&Ross şi-şi petrec vacanţele în insule despre care clasa muncitoare din România n-a auzit în viaţa ei are în ea ceva înfiorător de trist.

Boc a luat-o pe urmele lui Tăriceanu şi nu se mai lasă dus de la Palatul Victoria. PDL, resemnat că nu mai ajunge la putere în următorii 20 de ani, jefuieşte ţara mai rău decât ocupantul turc. Şi care-i alternativa? Nişte adolescenţi întârziaţi, care au destui bani ca să-şi permită să se joace de-a Guevara şi cred că pot glumi cu chestiuni precum blocarea străzilor sau luarea cu asalt a instituţiilor statului. Măcar dacă s-ar deranja să-l întrebe pe Ion Iliescu care a fost efectul internaţional al mineriadelor pe care le-a patronat şi câţi ani a trebuit să stăm în genunchi ca să ne primească măcar în Consiliul Europei.

Bineînţeles că este mai uşor să faci spectacol împreună cu Mazăre, purtând, şmechereşte, o şapcă tip Mao Tze Dun, decât să alcătuieşti un program de guvernare şi un cabinet din umbră. În paranteză fie spus, ar fi corect să ştim de câte ori a fost Ponta în Republica Populară China şi pe banii cui, de vreme ce am fost atât de îngrijoraţi de tainicele vizite ale lui Geoană la Moscova. Ar fi interesant ca România să fie condusă de un politician sponsorizat de Partidul Comunist Chinez.

Fie, Băsescu o fi vreun dictator. Dar vrem să-l înlocuim printr-o revoluţie culturală, cu o pastişă a Bandei celor patru? Cinstit vorbind, între revoluţia pe care