De multă vreme, diverşi politicieni şi activişti civici se străduiesc să pună problema romilor pe agenda europeană, pornind de la ideea că statutul acestei etnii trebuie tratat la nivelul Uniunii într-un mod coerent şi articulat. Cu alte cuvinte, problema nu e a fiecărei ţări şi nu poate fi rezolvată diferit de la o ţară la alta, dat fiind că acest „popor fără ţară“ este prezent într-un număr mare de state. Şi, mai ales, se poate deplasa liber pe tot teritoriul UE, conform Tratatelor. Ceea ce a spus mult mai simplu şi mai frumos Alexandru Macedonski în „Rondelul ţiganilor“: „Ţiganii merg fără-ncetare / Nu ştiu nici ei cînd au pornit / Dar se tot duc necontenit / Împinşi de-o vecinică chemare“.

Ceea ce n-au reuşit politicienii şi activiştii civici s-ar putea să reuşească decizia autorităţilor franceze de a-i repatria pe ţiganii din România şi Bulgaria. În Franţa au avut loc manifestaţii împotriva acestei decizii, considerată discriminatorie şi rasistă. Se pare că şi în unele localităţi din Spania se vor aplica măsuri asemănătoare. Italia e îngrijorată că oamenii alungaţi din Franţa se vor stabili în oraşele italiene: un consilier al primarului Romei declara, pe HotNews, că s-au primit semnalări privind o mare frecvenţă a maşinilor cu număr francez conduse de romi în cartierul Magliana, iar primarul Urbei a anunţat construirea a două tabere la marginea oraşului. Un sondaj recent realizat în România de IRES arată reacţii amestecate ale concetăţenilor noştri: aproape jumătate consideră că acţiunea guvernului francez este condamnabilă, dar mulţi se tem de creşterea infracţionalităţii odată cu revenirea ţiganilor în ţară. 69% consideră că problema romilor este una europeană, iar 62% cred că România este mai tolerantă decît alte ţări faţă de această etnie.

Chestiunea, aşadar, se încurcă. Oficialii francezi au declarat că şi România ar trebui să contribuie l