Autorităţile locale din 1944 ar fi vrut să ascundă statuia lui Matia de bombardamente într-o grotă săpată în deal în cartierul Grigorescu. Îngrijoraţi că bombardamentele celui de-al doilea război mondial vor lovi şi centrul Clujului şi că statuia regelui Matia ar putea fi afectată, autorităţile vremii i-au săpat acesteia un adăpost în dealul Hoia.

Adevăr istoric sau legendă urbană, povestea grotei este păstrată de localnici, însă nu a fost consemnată de istorici. Locul ales de către primăria clujeană pentru a ascunde monumentul a fost o veche carieră de piatră care a aparţinut familiei Kiss. La acea vreme cartierul Grigorescu nu exista, blocurile fiind ridicate mai târziu, de comunişti.

„Tata mi-a povestit, pe când aveam vreo zece ani, cum au venit cei de la primărie şi au început să sape în carieră un lăcaş în care să ascundă statuia lui Matia, de frica bombardamentelor. Asta nu s-a întâmplat, însă, pentru că au dat de apă, astfel că, în criză de timp, au acoperit statuia cu saci de nisip şi au lăsat-o acolo, în centru”, spune Antal Kiss, proprietarul terenului. Peştera a fost săpată de mână, unele dintre uneltele - târnăcoape şi răngi - folosite de muncitori fiind găsite şi păstrate de Antal.

Grota, situată pe Aleea Bucura, în apropierea străzii Donath, spre capătul cartierului Grigorescu de astăzi, a folosit, până la urmă, ca loc de refugiu pentru cei care au fugit de război din oraş. Peste drum de grotă se afla casa familiei Kiss, care a fost făcută una cu pământul pentru ridicarea unor blocuri-turn.

Deasupra grotei ar fi existat şi un buncăr, tot săpat în deal, dar acesta a fost acoperit. La vremea respectivă, primar al Clujului era Vasarhely Janos, care, după 1944, a fost judecat de Tribunalul Poporului de la Cluj şi condamnat pentru crime de război, pentru deportarea everilor din Cluj.

Grota ar fi avut opt metri înă