Nu, nu suntem intr-un cerc vicios. E mult mai grav de atat. Am intrat intr-o spirala vicioasa si ne indreptam spre centrul ei. Cand totul se va opri, in starea de faliment de tara. De doi ani traim din imprumuturi, de la banci si de la organismele internationale de creditare. Inca nu platim rate scadente si dobanzi la toate imprumuturile. Pentru cel de la FMI avem o perioada de gratie.
Incepand din 2011 vin la scadenta rate si dobanzi mari pentru bugetul nostru. Si, aproape sigur, un alt imprumut de la organisme internationale. Ceea ce inseamna ca marja de manevra a bugetului de stat se va ingusta si mai mult. Ce sa faca mai intai guvernul, sa achite datoriile sau sa plateasca pensii si salarii?
Pentru ca o nenorocire nu vine niciodata singura, criza datoriilor publice a statelor agraveaza situatia financiara internationala pana la un nivel la care risca sa devina necontrolabila. Toate intalnirile internationale ale expertilor si ministrilor de finante se incheie nedecis. Nimeni nu pare sa gaseasca solutii practice. Acest Caritas gigantic care invarte numai in Europa mii de miliarde de euro se va opri la un moment dat. Cand si cu ce costuri, nimeni nu pare sa stie.
Pentru Romania totul porneste de la faptul ca nu avem substanta economica. Adica o productie de bunuri si servicii vandabile, care sa aduca, prin taxe si impozite, venituri la bugetul de stat. Servicii si produse vandabile cu valoare adaugata mare, de calibrul Loganului, care a avut anul trecut, an de criza, o cifra de afaceri de 7,5 miliarde euro. Mai sunt produsele Nokia, de la Cluj si, cam atat. In rest, exportam predominant materii prime, dar importam pana si alimente, intr-o tara cu potential agricol exceptional.
De fapt, suntem in urmatoarea capcana: nu avem bani sa dezvoltam infrastructura, sistemele de educatie si formare prof
