Întâmpin uneori mici rezistenţe atunci când cer unui bucătar să îmi devoaleze reţeta lui secretă. E secretă, nu-i aşa?, şi, probabil, aşa trebuie să rămâ­nă. Însă vă mărturisesc că astfel de reacţii de retra­gere în carapacea tainelor culinare nu am întâlnit niciodată la marii bucătari pe care i-am cunoscut, ce-i "etoalaţi" (înstelaţi) cu însemne Michelin, cei cu un palmares uriaş în carieră. Dar ceea ce m-a fascinat cel mai mult a fost să aflu nu reţeta buca­telor, ci reţeta lor de viaţă şi de devenire în profesie. Printre bucătarii români la care am găsit ace­eaşi însorită deschidere la dialog se numără şi foar­te tânărul maestru al artei culinare Silvian Scornea, cel pe care l-am ales să fie "profesorul VIP" al celui de-al doilea curs în programul "Curcubeu", desfă­şurat la Sighişoara (veţi citi în paginile următoare mai multe despre acest proiect iniţiat de Volker Reiter - Asociaţia Cultural Interetnică pentru Tine­ret din vechea cetate a saşilor), şi asta pentru că par­cursul său profesional poate fi un exemplu pentru cei 20 de tineri din medii defavorizate incluşi în program. Şi cum n-ar fi aşa când este vorba despre un om care declară, fără emfaze inutile: "Meseria aceasta am început-o foarte de tânăr, la 14 ani, când am ajuns printr-o întâmplare într-un restaurant foarte mare, ca ajutor de bucătar, pe perioada vacanţei. Am început de la munca de jos, am făcut de toate, lucruri pe care le fac ajutorii de bucătar. Abia peste câteva săptămâni am început să fac o salată, apoi o gustare şi încet-încet am descoperit că acest lucru face parte din viaţa mea. Parcă mă născusem acolo, iar după doi-trei ani ajunsesem la concluzia că doar asta ştiam şi voiam să fac". O măr­­turisire a vocaţiei rostite cu mo­­de­s­tie de cel care în 2004, la nici 27 de ani, devenea cel mai tânăr maestru al artei culinare din România, du­pă ce participase deja, în acelaşi an, la olimpiada