Nu mă interesează argumentele economice, nici cele legate de o atare profilaxie, vehiculate în favoarea propunerii de legalizare a prostituţiei. Sunt, oricum, pe agenda zilei.

Aş fi însă de acord cu măsura, dacă profesionalizarea ar presupune o reîntoarcere la feminitate, la senzualitatea de budoar a secolului trecut.

Prima condiţie pentru a ridica consumaţia carnală la grad de mistică inferioară tolerabilă, ar fi un training în feminitate. Damele de companie ar trebui să cunoască dincolo de tehnică sexuală, jocul narcotizării partenerului. Să infuzeze fiecare client de prezenţa lor şi să îi redea libertatea din capcana feminităţii exacerbate printr-o finalizare dibace. Abia aşa ar crea dependenţă şi ar putea chiar salva bărbatul plătitor din ghearele grobianismului, arătându-i că există plăcere dincolo de sordid.

Femeile din carne şi sex şi-ar putea amăgi demnitatea, creând în jurul lor o butaforie care să inspire respect şi preţuire de sine. Să-şi pavoazeze dormitorul cu tuberoze, crini şi cale. Să parfumeze cu lavandă pernele pe care se vor sfârşi atâţia ambasadori ai trupului. Să se acopere în must de corp, pentru a potenţa efectele beţiei simţurilor. Să se machieze pal, să-şi creeze o masca de pudră şi blush astfel încât să pară suficient de vulnerabile pentru a stârni instinctul de posesie. Şi să arunce totul în uitare, să şteargă masca, să uite rolul, pulverizându-şi apa de Ungaria pe chipul rămas inocent sub conglomeratul de fard. Nimicuri pe care şi le datorează întâi de toate lor însele şi apoi bărbaţilor care-şi doresc femei în toată puterea cuvântului, nu obiecte sexuale trimise la casat.

Meseria de curvă ar trebui să fie chiar mai complexă de atât. Ar implica şi un fin simţ psihologic care să-i permită femeii să se muleze după partener. Să ştie când să vorbească şoptit, când să se lungească languros, când să preia frâiele, când