Motto: “How dare you to judge me
You could be me in another life and another set of circumstances.”
Da, atât de prieten încât îmi vine să îl trec în agendă. Din păcate, doar eu m-am împrietenit cu el. El nici nu ştie şi sigur nici nu va afla vreodată că exist.
S-a întâmplat la concertul pe care l-am văzut la Stockholm. Se cheamă Symphonicity si e parte a unui mare turneu care însă nu trece pe la Bucuresti. Poate pentru că e scump. Sting are în spate, pe lângă trupă şi ditamai Royal Philarmonic Orchestra, dirijată de un Steven Mercurio care dansează incredibil pe fiecare piesă.
…Altfel spus, nici o legatură cu Songs from the labyrinth, spectacolul în doi pe care l-a ţinut în 2009 la Sala Palatului şi de la care mulţi domni şi doamne bine plecau râuri – râuri …pe la jumătate…
Sigur că de foarte mulţi ani îl respectam pe Sting. Sigur că sunt cel puţin 6 – 7 piese pe care le puteam fredona oricând, evident că, după ce am văzut Leon al lui Besson, am ajuns la concluzia ca Shape of my heart e absolut minunată… dar era ceva în atitudinea lui care nu mă împingea să vreau să-l sun ca să-l scot la un mic.
Am pus motto-ul de mai sus nu pentru ca Tomorrow we’ll see ar fi piesa mea preferată (nici nu o prea cunoşteam până acum), ci pentru că am plecat fredonând-o şi pentru ca mi-a plăcut povestea. Ea sună cam aşa:
“Mulţi oameni m-au întrebat cum scriu piesele. Sincer, nu am o reţetă. Insă în ultimii zece ani, de cele mai multe ori am scris întâi muzica, am pus la punct toate aranjamentele şi abia apoi m-am gândit la un text. Pentru că eu cred că orice muzică are, în abstract, o semnificaţie. Iar cuvintele trebuie puse pentru a o explica şi a o face cunoscută. După ce am imaginat melodia asta, am realizat ca ea vorbeşte despre un travestit care se prostituează. Cum experienţa mea în domeniu este zero, mi-am zis că mai bine o las baltă. În
