V-aţi întrebat de ce ştirile din Irak nu se mai regăsesc în buletinele de ştiri? Simplu – pentru că în Irak lucrurile merg nesperat de bine.

„Nesperat“ trebuie înţeles, firesc, în contextul depresiei care ne cuprinsese pe toţi în anii 2005-2006, cînd Războiul din Irak părea definitiv pierdut şi aproape nici o speranţă nu licărea la orizont. Propensiunea presei spre dezastre se mai conjugă, în acest caz, cu altceva: antipatia generală faţă de preşedintele Bush. După ce, cu ajutorul aceleiaşi prese şi a unei viguroase stîngi intelectuale care domină, practic, interfaţa mediatică dintre public şi scena politică, am fost convinşi că Bush e un criminal idiot care a împins lumea la dezastru, nu se poate spune că în Irak s-a produs o cotitură decisivă şi că lucrurile chiar merg spre bine. Mai ales că totul merge bine ca urmare a unei decizii pentru care Bush a fost răstignit în presa mondială şi inteligentă, aceea de a mări numărul militarilor americani în Irak, la începutul lui 2007. Dar, adevărul are bunul obicei de a exista chiar dacă buletinele de ştiri ale planetei îl ignoră. Şi adevărul este că, avînd mai mulţi soldaţi în teren şi cîteva lecţii învăţate – mai ales de la britanici, care au controlat imperial şi impecabil zona lor de responsabilitate după martie 2003 –, profitînd de o conjunctură bună şi purtaţi de o voinţă ultimă, americanii au reuşit să stabilizeze, într-o măsură tot mai mare, Irakul.

DE ACELASI AUTOR Ambasadorul Poveste de Crăciun România altfel. Impresii Răzbunare şi pace

Iată cifrele pe care experţii le ştiu bine, sînt cît se poate de publice, dar nu prezintă nici un interes pentru jurnalele de ştiri: în ansamblu, actele de violenţă au scăzut cu 80% de cînd a început majorarea numărului de soldaţi americani (faimoasa the surge), iar violenţele sectare, dintre şiiţi şi sunniţi, au scăzut cu 90%. Iunie şi iulie 2008 au fost lun