E un meşter plin de imaginaţie: din ambalaje de flori face rochii şi din pungi - fuste pentru serbări, din pantaloni de pijamale improvizează turbane, din roţi de cauciuc vopsite obiecte de joc şi din coperte de caiete coase opinci. Pe unde merge, adună orice pentru copiii ei: crengi şi rădăcini de copaci, fuioare, bucăţi din dărac, vechi de zeci de ani, şorţuri cu modele populare. Lucia Cârlig e educatoare.
Mereu am crezut că un dascăl fără blândeţe, fără inclinaţie spre ludic, imaginaţie şi drag de copii ar putea face orice, mai puţin educaţie. Despre Lucia Cârlig am aflat de la Alexandra Cioculescu, micuţa câştigătoare de anul trecut a Concursului BCR Speranţe: „Doamna Lucica era ca a doua mamă...“.
E încă vacanţă în Grădiniţa „Dumbrava minunată“ din Craiova. Doar personalul îşi face apariţia în fiecare zi pe poarta cu ochiuri, să se pregătească pentru 13 septembrie. Într-una din sălile de la etaj, educatoarea Lucia face ordine printre obiecte. Are de toate: în sertarele dulăpioarelor comandate în formă de brad, pom şi căsuţă se odihnesc jocurile, caietele, creioanele colorate, piesele de lego, ustensilele de bucătărie şi maşinuţele obosite peste an. Albume colorate cu fotografii şi cărţi preţioase sunt ordonate pe rafturi. În camera - dormitor alăturată, paturile de-o şchioapă sunt ascunse în mobilierul care înconjoară încăperea, lipit de ziduri. Acolo sunt păstrate, cu grijă şi drag, iile ţesute cu zeci de ani în urmă de bunici necunoscute, şorţurile cu motive populare, cămăşile înflorate, iţarii de căluşar, brâurile mândre sau năframele colorate. Bucuria ei. Unele sunt aduse de părinţii sau bunicii copiilor, altele sunt culese de prin diverse zone de Lucia Cârlig sau de vreo prietenă care-i cunoaşte „nebunia“. Sunt pantaloni şi fuste pe care le-a făcut din perdele, şorţuri croite din fuste mari şi largi sau din ştergare lungi, pălării, costume
