Din ciclul “intr-o zi, daca nu explodez pana atunci fireste, o sa-mi bat un cui in cap” sau “decat sa-mi bat un cui in cap, mai bine ma duc la mama-naibii si ma asez pe o bancuta, la soare. si mai vad…:)”
***
Chiar asa. Sa presupunem ca eu sunt o…. nebuna . E ok, nu ma intristez, am auzit asta de zeci de ori in viata, cand cineva nu e de acord cu mine sau doreste sa ma jigneasca in mod special, ma trimite la 1.consult psihiatric.2 la spitalul de boli nervoase. 3.undeva pe alta planeta. 4. ma numeste pur si simplu “nebuna” si tot asa…
Deci, no news for me. Nu inseamna ca in adancul sufletului nu ma supar (deci, m-am sucit, de fapt ma supar, hi,hi..) pentru ca da, ma morcovesc, dar am invatat sa mimez detasarea. Inca mai lucrez la un “aspect”, cand e vorba de oameni care imi intra in inima, admit e mai dificil acolo, dar in rest imi iese…
Daca eu sunt nebuna, inseamna ca restul oamenilor se poarta NORMAL, gandesc si actioneaza normal, restul sunt ok, restul fac ce trebuie, cum trebuie.
In continuare, iata niste mostre de oameni normali si purtarile lor la fel de normale (eu, repet, fiind “nebuna” din ecuatie).
1. Zilele urmatoare ma asez pe un pres minunat si imi iau zborul (already b. the ticket). Am o decizie foarte serioasa de luat si sunt intr-o stare psihica foarte ciudata pentru ca am impresia ca nimic nu ma ajuta sa inteleg cum e mai bine (si imi este frica btw, teama ca as putea lua hotararea gresita). Din dorinta de a afla mai multe detalii, am incercat sa contactez doua persoane de nationalitate romana. Una s-a pierdut pe drum in sensul ca …se pare ..nu m-am facut eu prea bine inteleasa (sau.. ca de obicei, cineva a vazut lucruri care nu existau!), cealalta, o femeie, abia mi-a raspuns. In acest fel: ”Doria, dar ce supriza, nu inteleg de ce vrei sa vii aici, deodata nu iti mai place acolo?”. Eu, calma si rabdatoare, am expl
