Un potential infractor a fost retinut. Procurorii au actionat asupra lui si a presupusilor lui complici dupa o ancheta destul de indelungata si numai dupa ce au adunat suficiente probe. Nimic mai normal.

Dar atunci cand suspectul este un mare magnat de presa, aflat intr-o dusmanie de moarte cu presedintele tarii, o tara in care marile dosare raman in coada de peste, iar soarta marilor infractori depinde mai degraba de relatia cu puterea, situatia se complica brusc.

Iar o situatie normala intr-un stat de drept devine o sursa de diversuni si scenarii, imposibil de oprit si cu mare potential de succes. Si poate cea mai mare dintre aceste diversiuni este ca retinerea lui Sorin Ovidiu Vantu ar fi, de fapt, un atac la libertatea presei.

Exista intr-adevar o legatura intre SOV si libertatea presei: domnia sa a incalcat-o, a siluit-o constant, transformand trustul de presa pe care-l are la dispozitie intr-un simplu instrument prin care sa-si satisfaca interesele personale, fara nicio legatura cu principiile jurnalismului si cu deontologia profesionala.

Traian Basescu este acuzat ca atenteaza la dreptul de libera exprimare. Insa conflictele presedintelui cu ziaristii au fost intotdeauna deschise, la vedere, contondente si, dincolo de atitudinile total nepotrivite fata de unii jurnalisti afisate adesea de Traian Basescu, niciun ziarist, oricat de virulent, nu si-a pierdut slujba sau nu a avut in vreun fel de suferit de pe urma lor.

In schimb, SOV a incalecat libertatea presei cumparand constiintele jurnalistilor, cu bani mai multi sau mai putini, dupa cat a fost pretul fiecaruia.

La RTV se platesc sume fabuloase pentru prestatii minimale, dar bine tintite si perfect controlate ale unor nume candva reper ale presei.

Si tot la RTV reporterii, editorii si producatorii erau dresati, aproape pavlovia