Cercetarea ştiinţifică constituie un aspect important al medicinii, prin contribuţia la progresul continuu al practicii medicale. Desigur, între prima comunicare de cercetare fundamentală şi dezvoltarea clinică a subiectului respectiv sunt ani buni, chiar decade, în care eforturile cercetătorilor, susţinute financiar, dezvoltă idei şi concepte care, sub proba timpului, îşi dovedesc sau nu utilitatea practică şi intră în rutina clinicienilor. Finanţarea cercetării ar trebui, deci, să reprezinte o prioritate pentru politicieni, indiferent de coloratură, ca un pas necesar în asigurarea unui viitor prosper. (...)

Că Uniunea Europeană, ca organism transnaţional, a recunoscut această stare de lucruri de multă vreme, dar şi că, în ţara noastră, atunci când se caută fonduri pentru obligaţiile sociale ale statului, cercetarea este în fruntea listei domeniilor rămase fără bani, acestea sunt lucruri ştiute. Mai puţin se cunoaşte, însă, că sunt colective de cercetare medicală în România, care, prin eforturi proprii, reuşesc nu doar să comunice unele rezultate, ci chiar să atragă atenţia comunităţii internaţionale asupra descoperirilor făcute şi să dezvolte concepte promiţătoare şi colaborări de viitor.

Un asemenea „caz“ a stat la baza conferinţei de presă organizate luni, 30 august a. c., la Institutul Naţional „Victor Babeş“ din Bucureşti, de către dl acad. Laurenţiu M. Popescu, directorul general al Institutului, preşedintele Secţiei de ştiinţe medicale a Academiei Române, preşedintele Academiei de Ştiinţe Medicale şi vicepreşedintele Federaţiei Europene a Academiilor de Medicină. Începută în urmă cu cinci ani, odată cu prima comunicare a grupului condus de dsa privind prezenţa în pancreas a unor celule interstiţiale asemănătoare celor descrise de Ramón y Cajal în urmă cu peste un secol, povestea telocitelor a prins contur şi s-a dezvoltat, încetul cu