Majoritatea visează să ajungă în vacanţă pe plajele unor insule tropicale sau la piramidele din Egipt, la Paris, la Roma sau New York, în India sau în Japonia, în Thailanda sau în Noua Zeelandă. Mie, în schimb, cel mai mult mi-ar potoli setea de mister şi de timpuri imemoriale Mongolia. Dar nu Mongolia oraşului Ulan Bator, ci aceea a nomazilor care îşi mână turmele dintr-un loc în altul, acoperind anual distanţe uriaşe, care călăresc fără şei şi se înfruntă cu mâinile goale, se adăpostesc în iurte şi se îmbată cu cumâs.

N-o să ajung eu prea repede în Mongolia, dar într-o iurtă tot am intrat. Una adevărată, adusă din Mongolia la Satu Mare şi plantată în mijlocul Grădinii Romei.

S-a întâmplat în weekend-ul 27-29 august, când în imensul parc sătmărean au avut loc Zilele Culturale Maghiare Partium, un eveniment organizat de Fundaţia Identitas, al cărei preşedinte, tânărul istoric Szocs Peter, l-a visat ca pe unul la care oamenii să participe indiferent de etnie. Şi aşa a şi fost.

După-amiezile şi serile, mai ales, parcul a fremătat de lume, ba prezentă la concertele în aer liber, ba plimbându-se pe aleile parcului, ba stând la rând la bere şi la minunatele mâncăruri cu gust picant (printre care gulaşul făcut la cazan la faţa locului) expuse pe marginea aleii principale, ba cumpărând produse artizanale.

Au existat chiar şi evenimente "subţiri" în Grădina Romei în acele zile. Eu am participat la un simpozion în cadrul căruia multiculturalitatea a luat forma cărţilor şi a revistelor de poezie. Poetul Dumitru Păcuraru a prezentat cinci volume bilingve, româno-maghiare, pe care le-a editat prin efort propriu. Reunite într-o serie intitulată "Versek/Poezii" - "Poezii/Versek", cărţile au purtat (şi poartă) semnătura lui Kelemen Hunor (traducerea în română Şerban si Ildiko Foarţă), George Vulturescu (trad. în maghiară Balazs Boroka), Ioan Nistor (trad