Nicolae Manolescu: Aţi publicat în ultimii ani şapte volume de Opere, fapt nu tocmai obişnuit în aceste vremuri de criză. Din păcate, vremurile şi-au luat revanşa: despre Opere s-a scris destul de puţin şi de nesemnificativ. Aveţi o explicaţie pentru neatenţia cu care, ca şi celorlalţi romancieri din generaţia Dvs., vă este tratată opera de-o viaţă de către critica actuală? Dacă vorbim de cititori, ştiţi şi câte exemplare a vândut curajosul Dvs. editor?
Bujor Nedelcoviri: După publicarea Operelor complete (şapte volume) nu m-a surprins că „s-a scris destul de puţin şi nesemnificativ" şi nici modul cum a fost „tratată opera de-o viaţă". Nu cunosc prea bine tinerii critici, dar câţiva s-au afirmat în diverse reviste literare din Bucureşti şi din provincie. Au apărut mai multe monografii ale scriitorilor clasici şi contemporani, dar tinerii sunt interesaţi de o critică de întâmpinare, şi mai puţin de o analiză exhaustivă a operei unui autor. Există o preocupare pentru literatura actuală cu subiecte interzise parcă în '89 (eroticul, aventura, umorul, divertismentul) şi unii dintre ei consideră literatura dinainte de '89 depăşită şi cu multe compromisuri în raport cu puterea politică.
Şi atunci, de ce am vrut să public Opere complete? Am simţit o datorie de conştiinţă pentru a avea o reprezentare concretă a unei aventuri care a început acum 40 de ani, dar nu în ultimul rând un gând îndreptat către cititorii mei cu care mă întâlnesc foarte des şi în diferite locuri.
Niciodată nu am cerut sau aşteptat cronici favorabile şi uneori nu am trimis cărţile criticilor pentru a nu insinua că vreau să scrie despre ele. Nu am întreprins nimic pentru a dobândi premii literare sau titluri onorifice - în străinătate sau în ţară -, dar atunci când le-am primit, le-am acceptat cu plăcere. Nu am avut o strategie de afirmare (relaţii, prietenii, a
