De la Zodiac-ul lui Fincher n-am văzut un mystery thriller atât de intens şi de antrenant precum acest amplu „Bărbaţi care urăsc femeile”, ecranizarea primei părţi a trilogiei Milenium, o senzaţie literară în toată lume şi, se spune, cel mai important fenomen cult suedez de la ABBA încoace.

Acum 40 de ani, adolescenta Harriet Vanger a dispărut de la întrunirea anuală a familie, care a avut loc pe insula stăpânită şi locuită de puternicul clan Vanger. Cadavrul fetei nu a fost găsit niciodată, iar unicul pod care face legătura cu insula era închis în acea zi. Prin urmare, unchiul Henrik Vanger (Sven-Bertil Taube) presupune că fata a fost ucisă de un membru al odioasei sale familii, unită de avere, dar dezbinată emoţional. Henrik vrea adevărul şi pentru asta îl angajează pe jurnalistul economic Mikael Blomkvist, căzut în dizgraţie în urma unei înscenări. Blomkvist (Michael Nyqvist – cel mai în vogă actor suedez al momentului) se mută provizoriu pe insulă şi începe căutările.

Partenera lui Blomkvist este Lisbeth (Noomi Rapace), o tânără orfană (geniu în computere), antisocială şi cu un trecut atât de întunecat, de abuzat şi de misterios, încât înclin – deşi n-am s-o fac – să comentez filmul din persepectiva ei. Lisbeth a trăit într-o lume brutală, în care bărbaţii au, aparent, ultimul cuvânt. Este puternică şi rănită deopotrivă, poartă blugi skinny şi cizme platformă. Fumează ca un furnal, vorbeşte puţin şi ripostează violent dacă este provocată.

Cei doi preiau clasicul rol al detectivilor şi încep o anchetă în care analizează (în maniera Blow- Up) fotografii vechi, ziare de arhivă, informaţii de pe internet şi dosare prăfuite de acum 40 de ani. Ancheta se desfăşoară în atmosfera glaciară şi tăcută a insulei, care ar putea fi întreruptă în orice moment de pericol. Totodată, insula este un spaţiu izolat de lume, în genul camerei închise, care ofe