Anton Denikin a reuşit să organizeze principala forţă care lupta împotriva Armatei Roşii cu sprijinul discret al României. Denikin fusese comandantul trupelor ţariste trimise în România în anul 1916.

Unul dintre cele mai importante personaje isto­rice ale luptei îm­po­triva comu­nis­mu­lui, generalul ţarist Anton Ivanovici Denikin, a început să organizeze lupta împotriva Ar­matei Roşii cu sprijinul dis­cret al Casei Regale a României. Gene­ralul rus a fost, în timpul primu­lui război mondial, şeful trupelor ţariste care fuseseră trimise, în anul 1916, în România, să spri­jine trupele româneşti, aflate în luptă cu trupele ger­mane, aus­tro-ungare şi bulgare.

Remarcat în războiul cu japonezii

Generalul Anton Ivanovici Deni­kin a fost liderul Contra­revoluţiei ruse şi a condus tru­pele rămase fidele Casei Impe­riale Romanov într-un sângeros război civil. Acesta a izbucnit după Revoluţia Bolşe­vică şi s-a încheiat abia în anul 1922, când trupele ţariste, reunite în aşa-numita Armată Albă, s-au îmbar­cat din Crimeea şi s-au refugiat la Constan­ti­nopole. Istoriografia oficială a re­mar­cat faptul că Armata Albă a fost sprijinită de trupele Antan­tei, adică de Franţa, Statele Unite ale Americii ori Marea Britanie, dar contribuţia Româ­niei la naşterea Armatei Albe a fost trecută sub tăcere. În timpul perioadei co­mu­niste, nu era acceptabil să fie arătată contri­buţia României la lupta împo­triva comunismului.

Anton Ivanovici Denikin s-a născut în Polonia ocupată de Rusia, în anul 1872. El a urmat cursurile Şcolii Militare din Kiev şi, apoi, pe cele ale Acade­miei de Stat Major. Şi-a început cariera de ofiţer activ în timpul răz­boiului ruso-japonez din 1905, când armata niponă a îngenun­cheat armata ţaristă, care era consi­derată de către generalii ruşi drept cea mai importantă forţă militară din lume, după înfrân­gerea lui Napoleon Bona­parte. An