Reţinerea lui Sorin Ovidiu Vîntu NU este un atac la adresa libertăţii de exprimare, NU este un act de poliţie politică, NU este o diversiune şi NU este un gest de răzbunare din partea lui Traian Băsescu. Este însă mult prea târziu.

De ce or avea oamenii televiziuni, dacă asta nu-i scuteşte de puşcărie? Că altă raţiune pentru existenţa Realităţii TV şi a Antenelor nu există. Nu mai există nicăieri în lume televiziuni de ştiri care nu produc nici un fel de ştiri, ci numai propagandă politică neîntreruptă, fără ruşine şi fără menajamente. Nu mai există nicăieri „jurnalişti'' precum Sorin Roşca Stănescu sau Bogdan Chireac, care, după ce s-au compromis într-o afacere de şantaj, să mai fie invitaţi să îşi dea cu părerea peste tot despre viaţa politică, libertatea de expresie, corupţie şi moralitate. Pe de altă parte, este drept, nu mai există nicăieri ziarişti gen Dan Diaconescu (care, dacă n-a şantajat pe nimeni, atunci avem nişte poduri de vânzare) care să-şi facă partid din închisoare, binecuvântat de consilieri prezidenţiali. Este suprarealist cum s-au perindat ieri pe la televiziuni marii ziarişti ai naţiunii pentru a vorbi despre arestarea lui SOV ca despre un „circ'', un „show'', o diversiune pentru a abate atenţia opiniei publice de la „gravele probleme economice'', o încercare de a închide gura presei (din nou această mică problemă cu oamenii ăştia care urlă pe toate drumurile cum că nu sunt lăsaţi să se exprime liber). Despre corupţia din Justiţie, despre Traian Băsescu şi schemele sale diabolice de a face ceva ce nu este foarte limpede, dar cu siguranţă e diabolic. Despre toate lucrurile acestea, mai puţin despre... Sorin Ovidiu Vîntu.

Arestarea în sine este un eveniment spectaculos pentru semnificaţiile pe care le poartă. Toată lumea ştie ce au fost Gelsor, FNI şi FNA, dar, cumva, nimeni nu o spune. Nu, nu au fost fonduri de investiţii sau cine ş