L-am cunoscut pe Ernest H. Latham Jr. în 1992, la USIA (United States Information Agency) - secţia de presă şi cultură a Departamentului de Stat - după ce am preluat postul de consilier cultural la Ambasada României din Washington DC. Fusese el însuşi ataşat cultural în ţara noastră, în negrii ani 1980, vorbea româneşte foarte bine, iar biroul lui din clădirea modernă şi impersonală a USIA era, susprinzător, decorat cu obiecte româneşti. Curând după aceea aveam să descopăr, cu ocazia unei întruniri colegiale, interiorul casei lui mereu ospitaliere - cu pereţi întregi de cărţi, mai toate româneşti, cu obiecte, ţesături, tablouri, hărţi vechi româneşti. O mică Românie a memoriei profunde şi a diversităţii actuale, din mijlocul căreia, pe fereastră, se vedea cupola Congresului american!

Istoric de formaţie, diplomat de profesie, Ernest Latham face parte din acel grup nu foarte numeros, dar statornic, dedicat şi foarte de valoros pentru noi, al americanilor ce respectă, iubesc şi promovează valorile româneşti perene cu un devotament şi o cunoaştere cum printre românii înşişi rar întâlneşti.

Nu pot uita momentul când fiica mea, studentă şi cititoare vorace, vedea la Ernest Latham pentru prima oară exemplare din "Boabe de grâu", şocată de evidenţa enormei risipe care se petrecuse, prin comparaţia instantanee, inevitabilă, dintre superba şi rafinata revistă interbelică şi ceea ce ajunsese după vreo jumătate de secol, ca aspect fizic cel puţin, materia tipărită cu care ea a crescut, în aceeaşi ţară. Duritatea situaţiei din România anilor 1980, când E. Latham era ataşat cultural la Bucureşti, admiraţia pentru tradiţiile culturale româneşti l-au determinat să adune această bibliotecă, vizitând, neobosit, librării şi anticariate din ţara noastră şi din străinătate. O bibliotecă pe care să o aducă în Statele Unite pentru a salva cât mai mult din ce se mai putea