De vreme ce putem începe recomandările ediţiei cu articole autohtone, înseamnă că revista a ajuns cu ediţia nr. 18 la un majorat. Există dovezi şi în afara paginilor.

vezi sumarul ediţei nr. 18 (septembrie/ octombrie 2010), care apare pe 13 septembrie, şi coperta.

Proaspăt descins în România, un antreprenor israelian ar fi exclamat: “Nici nu ştiţi cât de bogaţi sunteţi! Aveţi apă!!” Chiar dacă e doar o legendă, câteva întrebări merită puse, cu scrâşnet de dinţi. Ce-ar face în grădinile Carpaţilor agricultorii din deşertul israelian? Ce-ar servi mai mult unui antreprenor priceput din turism: cota unică şi mică sau aerul tare al munţilor şi briza mării? Articolul “Participaţiunile naturii”, din deschiderea secţiunii româneşti FP Europa din Est, arată ce oferă natura gratuit economiilor naţionale. Pe de altă parte, Dumnezeu a dat hotelierilor Sardiniei ape turcoaz, dar nu le-a adus şi turiştii chinezi visaţi (inclusiv de turismul românesc) - aflaţi cum i-au adus însă ei, împreună cu parteneri din Shanghai. Din aceeaşi secţiune, alt subiect de interes naţional: de ce nu se integrează rromii în România, şi de ce suntem atât de pătimaşi faţă de această chestiune? Sau altele, mai larg europene: Cât mai poate păstra Armenia prietenia Iranului, pe fondul presiunilor SUA şi ale UE? Cum devine o idee (germană) un proiect industrial transcontinental de 500 de miliarde de euro? De ce-ar trebui Turcia să fie acceptată în Uniunea Europeană a următoarelor decenii? Evidenţiem şi rubrica Master FP România, prin care recuperăm cunoştinţele unor universitari români din străinătate – de data asta profesorul Tudor Onea ne-a analizat rolul onoarei în politica externă, criza la niponi şi cum îşi părăseşte America aliaţii din Europa pentru cei din Pacific.

De vreme ce putem începe recomandările ediţiei cu atâtea articole autohtone, înseamnă că revista a ajuns cu ediţia