Nu ştiu dacă arestarea lui Sorin Ovidiu Vîntu a fost ordonată de Traian Băsescu.
Sunt convins însă că, în România, se deschid dosare la ordin politic. În lipsa unor dovezi concrete că politicianul X a comandat dosarul Y, discuţia despre subordonarea justiţiei de către politicieni nu poate părăsi, din păcate, cadrul general.
Dovezi vor apărea doar atunci când un procuror sau un judecător va denunţa cu probe aceste practici, fără să se gândească că mâine viaţa i-ar putea fi distrusă de sistem sau că nu va fi promovat de şeful său, care îndeplineşte ordinele politicienilor. Un astfel de gest - aş putea spune eroic - ar genera un scandal monstru, ar avea ecouri internaţionale consistente, iar politicienii români, indiferent de partid, ar fi siliţi să schimbe legislaţia prin care justiţia este subordonată puterii politice. Până atunci orice este posibil.
Este posibil ca Traian Băsescu să fi ordonat această arestare, în aceeaşi măsură în care este posibil ca şeful statului să tragă foloasele politice ale instrumentării dosarului în care SOV este cercetat pentru favorizarea infractorului Nicolae Popa.
Discuţia despre implicaţiile politice ale arestării lui Vîntu este interesantă. Ea va avea consecinţe concrete asupra viitoarelor tentative ale PSD şi PNL de a alunga guvernul PDL de la putere sau pe Traian Băsescu.
În actualul context, moţiunea de cenzură a opoziţiei pierde din credibilitate, iar arestarea lui SOV ar putea asigura supravieţuirea guvernului Boc, deşi nu merită acest lucru. Dacă social-democraţii şi liberalii vor depune moţiunea, vor fi români care se vor gândi că o fac pentru că a-i rezolva lui Vîntu problemele cu justiţia. Cel mai probabil, majorităţii covârşitoare a alegătorilor nu le va păsa de acest lucru. Se vor bucura, cu siguranţă, că Emil Boc, considerat drept principal responsabil pentru situ
