…prestige-ul, nu prestigiul. A fost mai intai, cum sta bine oricarui numar de prestidigitatie, “the pledge“, “promisiunea” revizuirii Constitutiei. S-a facut Comisia prezidentiala, s-a inmanat raportul (repet inca o data, foarte echilibrat!), presedintele i-a multumit frumos si a propus la referendum tot ceea ce avusese in cap de la bun inceput: desfiintarea uneia dintre cele doua camere. Au cantat manelisti si un nene cu clop, poporul a fost in extaz. Deasupra, a fost presarata ideea introducerii votului uninominal pur si dur, cu unul sau doua tururi de scrutin (diferenta, desi semnificativa pe termen lung, pare sa ii scape presedintelui).

Dupa “pledge“, a urmat, ca la cartea iluzionismului, “the turn” – distragerea, deturnarea atentiei. Iepurele aratat audientei dispare intr-un norisor de fum alb. Proiectul de revizuire a Constitutiei dispare si el in mohoratul nor al crizei economice. La fel si uninominalul pur si dur. Zilele trecute, Basescu da un interviu la televiziune, dar atentia publicului este brusc distrasa de arestarea lui Vantu. Interviul trece in planul doi, iar ce se mai retine din el sunt picanteriile cu Remes, Churchill, iesirea din criza, etc.

Prestige-ul, scoaterea iepurelui din palarie sau de dupa ureche trece neobservat: Basescu anunta ca in toamna va inainta parlamentului propria sa propunere de revizuire a Constitutiei. Dar, ca-n bancurile de la Radio Erevan, nu mai e Volga, ci bicicleta, si nu i s-a dat, ci i s-a furat. Republica ramane semi-prezidentiala, cu limpezirea raporturilor dintre presedintie si parlament (ceea ce e laudabil), nu se mai face pomenire despre posibilitatea dizolvarii parlamentului (desi asta n-ar fi fost chiar un capat de tara) si, cel mai important, nu se mai mentioneaza defel desfiintarea celei de a doua camere! (Asta e, probabil, vestea cea mai buna intr-un noian de vesti proaste!)

Pentru ca, insa