Mircea Lucescu a sarit in apararea fiului sau, Razvan, atacand fara mila doi monstri sacri ai antrenoratului din tara noastra, Emerich Ienei si Anghel Iordanescu.
Daca pe Ienei l-a lovit marlaneste, legandu-se de varsta omului care a reusit totusi o performanta fabuloasa, castigarea Cupei Campionilor Europeni cu Steaua, pe "tata Puiu" l-a atacat "pe partea profesionala".
"El n-a construit nimic, a luat mereu echipele gata facute!", a tunat Lucescu, aluzie la preluarea Stelei imediat dupa castigarea CCE, urmata de o victorie in Supercupa Europei, un an mai tarziu, dar si la echipa nationala, la performanta din 1994 contribuind, in opinia antrenorului lui Sahtior, si el.
Generalul Iordanescu a raspuns, in mare, elegant, parand cu argumente fotbalistice, dar i-a reamintit lui Lucescu de "performantele" avute inainte de 1989.
Mircea Lucescu a uitat insa un detaliu extrem de important al carierei sale, poate varful acesteia - Supercupa Europei castigata cu Galatasaray la inceputul acestui deceniu.
Desi il acuza pe Iordanescu de faptul ca a obtinut performante cu echipe gata formate, "Il Luce" nu mentioneaza ca si el a facut exact acelasi lucru! Adus in Turcia de Hagi si Popescu, dupa cum spun gurile rele, Lucescu a disputat meciul vietii la doar cateva zile dupa instalarea in functie.
Galatasaray, castigatoarea Cupei UEFA in sezonul precedent, cu Fatih Terim pe banca, intalnea campioana Europei de atunci, Real Madrid, in finala Supercupei de la Monaco. Primul "11" folosit de Lucescu in fata "galacticilor" avea doar 3 modificari fata de echipa de start folosita de Terim in meciul cu Arsenal, din finala UEFA.
Galatasaray, in Supercupa Europei:
1 Claudio Taffarel - 3 Bulent Korkmaz (c), 4 Gheorghe Popescu, 35 Capone, 57 Hakan Unsal - 7 Okan Buruk, 5 Emre Belozoglu, 10 Gheorghe Hagi
