- Cultural - nr. 626 / 10 Septembrie, 2010 Crestea prigoana impotriva romanilor ardeleni. Inchisorile erau intesate de romani. Batai, schingiuiri, insemnele romanesti devin inamic public al statului ungar. Un "razboi" nimicitor este indreptat impotriva ziarelor romanesti, care deschid ochii romanilor, le cer sa renunte la pasivitate si sa se alature luptei pentru drepturi nationale. Guvernul Ungariei ataca virulent ziarele romanesti, cu toate armele, urmarind decapitarea lor. Culeg cateva date din "ispravile" autoritatilor si justitiei unguresti. Ce-o fi fost in sufletul lui Avram Iancu, atunci, in 27 iunie 1867, cand a aflat ca impacarea dintre imparatul Franz Iosif si Ungaria a fost definitivincheiata? Stia bine ca din acel moment Imparatul, incoronat si ca rege al Ungariei, va fi tot atat de bun ungur ca si cel mai sovin deputat. Incepea nimicirea tuturor fiintelor umane care mai indrazneau sa vorbeasca alta limba decat cea ungureasca... Vise si amenintari nebunesti, exprimate chiar in Parlamentul de la Budapesta, care le continuau pe cele dinaintea constituirii imperiului bicefal si anexarea Ardealului: ca, daca romanii nu se vor supune, vor fi distrusi... ca Pieile Rosii din America de Nord! Adica, vor "importa" de-acolo, in acest scop, o armata de mercenari! Si-atunci sa vezi cruzime... Atunci, in 1867, toamna, la scurt timp dupa nechibzuita anexare a Ardealului, hotarat de Parlamentul de la Budapesta, tinerii romani si-au dat intalnire la Blaj, unde au raspuns prin organizarea miscarii numite "Pronunciament"... O actiune despre care diplomatul Vasile Stoica (Avrig, 1889 _ Jilava, 1959) scria: "In cercurile unguresti s-a starnit o adevarata turbare. Chestiunea ajunse chiar si in Parlament, unde fu discutata, cu multa inversunare si se ceru neconditionat pedepsirea temerarilor tineri. Lucrul se si intampla. Se porni o cercetare si toti cei vinovati de aceasta