Riri Sylvia Manor

Eu simt că-l îndrăgesc din ce în ce mai mult

pe ultimul dinozaur.

Oare a înţeles ce se petrece?

Oare dinozaurii s-au încovrigat unul în celălalt,

îmbrăţişându-se,

în haosul lumii lor prăbuşitoare?

Oare a plâns ultimul dinozaur când s-a văzut

singur pe ţărm

şi fără hrană?

Eu simt că şi noi pe ţărmul nostru

am rămas ultimii,

cu amintirea speranţelor care au umplut odată ţările

şi care s-au împuţinat an după an, guvern după guvern,

ca hrana dinozaurilor.

Eu mă simt aproape de ultimul dinozaur

prin numărul morţilor

rămaşi pe ţărm.

Riri Sylvia Manor

Eu simt că-l îndrăgesc din ce în ce mai mult

pe ultimul dinozaur.

Oare a înţeles ce se petrece?

Oare dinozaurii s-au încovrigat unul în celălalt,

îmbrăţişându-se,

în haosul lumii lor prăbuşitoare?

Oare a plâns ultimul dinozaur când s-a văzut

singur pe ţărm

şi fără hrană?

Eu simt că şi noi pe ţărmul nostru

am rămas ultimii,

cu amintirea speranţelor care au umplut odată ţările

şi care s-au împuţinat an după an, guvern după guvern,

ca hrana dinozaurilor.

Eu mă simt aproape de ultimul dinozaur

prin numărul morţilor

rămaşi pe ţărm.