Cel de-al doilea film al olandezului Anton Corbijn (dupa "Control", biopic-ul despre liderul trupei Joy Division, Ian Curtis) a fost comparat de criticii americani cu "Samuraiul" lui Jean-Pierre Melville sau cu "Profesiune: reporter", de Michelangelo Antonioni. Desi e la fel de tacut si are elemente comune cu acestea, ii lipseste un element esential - spuneti-i viziune, stil ori suflet.
Anton Corbijn a fost, inainte de a ajunge la regia de film, fotograf si regizor de videoclipuri, colaborand printre altii cu Joy Division, Depeche Mode, U2 sau Coldplay. Cu cel de-al doilea film a atacat romanul "A Very Private Gentleman", publicat de scriitorul britanic Martin Booth in 1990.
Scenariul nu ii apartine lui Corbijn, ci fiului cineastului Roland Joffe, Rowan Joffe, iar filmul este o coproductie internationala in care George Clooney e si coproducator, pe generic numele lui figurand alaturi de numele unor actori italieni, danezi si olandezi.
"Americanul"/"The American" e o intreprindere putin neobisnuita pentru o vedeta de peste Ocean, a carei imagine isi pune pecetea pe tot ce face. Titlul este si putin ironic. Abordarea lui Corbijn nu e proprie cinematografului comercial care, mai ales azi, pune viteza in orice, mai ales cand e vorba despre povestea unui asasin.
Aici totul se desfasoara in liniste, cu vorbe putine. Mai ales angoasele sunt linistite, pentru ca linistea le face sa-si exhibe burtile albe. Filmul se deschide cu o scena din Suedia, intr-o zapada ca dintr-o poveste de Craciun. In schimb, ca intr-un film comercial, cele doua personaje - interpretate de George Clooney si de Irina Bioerklund - fac amor la caldura focului de lemne, dupa care ies in ger, in plina pustietate alba, ceea ce ne face sa presupunem ca ceva rau se va intampla.
Se si intampla. Atacat de un tragator, personajul lui Clooney
