Dacă, în 1990, sărăcia în rândurile copiilor era redată perfect de imaginile dezolante din orfelinate, la 20 de ani distanţă aceasta este exprimată prin plânsul micuţilor rămaşi "singuri acasă".
"Eu sper că alocaţia se va mări şi trag nădejde că toată sărăcia aceasta se va termina curând", speră un băieţel din Vaslui. "Nevoia noastră cea mai mare este asfaltul", şi-a spus oful o fetiţă din Cioatele. "Sunt copii care nu au cu ce să se îmbrace. Sunt săraci, iar oamenii nici nu-i bagă în seamă", completează o alta.
La fel de tulburătoare este speranţa unei alte fetiţe: "Vreau să mă operez la inimă la Târgu- Mureş". La vocile acestor copii se mai adaugă încă alte sute de mii ale altor micuţi nevoiaşi din satele din România.
Aderarea la Uniunea Europeană a ţării noastre nu i-a ajutat prea mult: peste 60% dintre copiii de la noi trăiesc sub pragul sărăciei relative, iar în ultimii 20 de ani numărul copiilor nevoiaşi s-a triplat, potrivit unor statistici prezentate ieri de World Vision România (WVR).
Şi-au vândut lucruriledin casă pentru a supravieţui
"Gândiţi-vă că sunteţi părinte şi vă întrebaţi pentru care dintre copiii dumneavoastră să cumpăraţi haine şi rechizite pentru şcoală fiindcă nu aveţi bani pentru toţi", este invitaţia făcută tuturor românilor de către Daniela Buzducea, director advocacy World Vision România.
Pentru că în România unui 2009 măcinat de criză, în Vâlcea, de exemplu, unul dintre judeţele în care WVR îşi desfăşoară activitatea, părinţii trebuie să facă sacrificii de neînchipuit pentru secolul XXI: în peste 20% dintre case s-a redus numărul meselor zilnice, aproape jumătate dintre familii au fost nevoite să-şi vândă lucruri din casă şi 44 de procente au început să dea şi din uneltele agricole sau animalele care pe termen lung le erau singurele mijloace de subzistenţă.
