În urmă cu 21 de ani, în apropiere de satul tulcean Grindu, 207 persoane au pierit în apele Dunării în urma unui accident naval . Vasul de pasageri Mogoşoaia s-a ciocnit de un convoi de barje.Victimele, aproape toate din Grindu, au umplut un cimitir întreg.
Nu a existat aproape nicio casă care să nu fi pierdut pe cineva în acea zi neagră, în care ceaţa a acoperit o tragedie ulterior acoperită şi de autorităţile comuniste din acea vreme. Era 10 septembrie 1989, ziua în care moartea a făcut o haltă lângă Grindu şi a luat cu ea 207 suflete dintr-o sorbire.
Nava a plecat din Galaţi supraîncărcată, mult peste capacitatea de 160 de locuri, pe o ceaţă deasă. Până la Grindu erau doar câţiva kilometri, iar toţi călătorii munceau în Galaţi. Ghinionul lor a fost faptul că, cu o zi înainte, echipajul de pe împingătorul „Peter Kranicev”, care ducea şase barje în amonte spre Ruse, sărbătorise ziua naţională a Bulgariei şi nu au mai respectat regulile de navigaţie. La ora 8.20, au intrat în plin în Mogoşoaia şi în câteva secunde nava plină cu oameni a ajuns pe fundul Dunării. Doar 17 persoane au scăpat. Printre supravieţuitori s-au numărat şi un copil care a fost găsit plutind strângând în braţe un bidon gol pe care în ultima clipă i-l dăduse tatăl său.
„Mogoşoaia-istoria unei tragedii“
Un gălăţean a cules toate dramele familiilor celor dispăruţi atunci într-un volum. Cartea-document semnată de Petru Rău se numeşte „Mogoşoaia-istoria unei tragedii“. Autorul se cutremură şi acum când îşi aminteşte de atmosfera acelor zile. „Primii morţi începuseră să apară şi erau duşi la docurile din Galaţi, unde se amenajaseră trei încăperi - una pentru bărbaţi, una pentru femei şi una pentru copii. Oamenii stăteau în grupuri, nu discutau decât în şoaptă şi foarte rar. Câte cineva izbucnea într-un hohot de plâns din care nu se oprea decât atunci când începea un altul“, îşi
